Cand aveam 20 ani… o doamne ce frumos era…umbla vorba prin targ ca regretam varsta aceea. eu as vrea sa pot spune asta, sa fiu si eu parte a statisticii, dar nu-mi iese. amintirile mele legate de acea perioada ma obliga sa pun semnul de echivalenta cu abuzul. imi pare rau, dar eu asta am facut. am pierdut noptile, am mancat haotic, am avut 2 joburi si statut de studenta, o cariera de pus pe un fagas, multi prieteni carora le-am dedicat timp si energie, relatii tumultoase, orgolii fara limita, asteptari si vise cu duiumul si prea putin timp cu mine in ecuatia asta.


de pe la 30 si… stiind ca ma apropii de 40…mi-am dat seama ca am nevoie de mine. asa ca…no more sleepless night ca nici mama cremei nu-mi mai dezlipeste cearcanele de pe fata si nici mama corectorului cu tatal sau iluminatorul nu rezolva problema sus numita. mancarea? hmmm, mai nou hamburgerii tre` sa fie home made din carne atent selectionata, cu 60 salata, caci… 60 minute banda. cheltuieli nelimitate? ca…ma descurc cu apa si 3 iaurturi, nu mai functioneaza caci vine factura si mama e pensionara. vrei o depresie la varsta asta? e ok poti sa o ai, dar seara dupa baia copilului, fara lacrimi si alcool, ca vin cearcanele si nici sedinta de dimineata nu-ti permite sa nu gandesti! prietenii si ale lor probleme? e ok, se pot plange in cateva minute cat pui sacosele in masina sau in drum catre o intalnire, sau 2 ore cat e copilul la sport. daca vrei o intalnire? o poti suprapune la sedinta saptamanala de manichiura sau daca au si ele copii, cant se zbenguie la locul de joaca. e minunat sa ajungi sa poti spune imi e suficient in fata oricarei tentatii!

acum cuvantul de ordine e cumpatarea! mai subtire cu toxinele de oricare ar fi ele si mai multe beneficii! mai multe filme bune, mancare gourmet, vinuri selecte, genti de calitate si cativa oameni minunati!

Written by admin