nu mai stiu ce cai sa mai abordez cu tine. par usor disperata, poate chiar sunt isterica atunci cand, la propriu, trag de tine sa te fac sa ma asculti cumva. incerc zilnic sa-ti vorbesc, sa te imbunez cumva si caut metode a te face sa ma ajuti si tu cand am nevoie. dap, recunosc eu am mai multa nevoie de tine, de ce stiu ca ai fost creat sa faci, de ce poti realmente de fapt sa oferi. dar, se pare ca tu preferi sa-ti pastrezi atentia pe varii siteuri si sa ramai hipnotizat de ele, sa treaca informatiile pe langa tine, sa pastrezi doar junkuri virtuale, sa-ti pierzi timpul nostru acolo…online!
am putea costrui multe impreuna, daca nu ai fi atat de lenes! dragul meu, esti lenes!
astepti intr-una numai de la mine! sa am grija de tine, sa te inteleg ca nu ai chef, sa astept sa te intorci in viata mea, dar te rog, hai sa oprim relatia asta bolnava! pentru ca intr-o zi…(da, te amenint!), deci intr-o zi, ma voi ridica in fata ta si voi rabufni! iti voi intoarce spatele! ba nu! te voi smulge din priza si te voi lipi de perete! imi vreau excelu` inapoi, bai tipule! putin ma intereseaza ca memoria ta de hachita electronica nu mi-l gaseste! auzi! putin imi pasa! imi vreau bookmarksurile inapoi! sa-mi dai si proietele alea de le-am muncit! auzi! ca de nu tastele tae imi vor atarna la urechi pe post de cercei! si din tasta delete imi fac inel! si backspaceul, vad eu ce fac cu el! si in loc de unitate centrala ii fac fiica-mii musuroi de furnici! auzi! si fa bine si nu te mai bloca ca nu ti-am umplut viata cu mai mult de 2 giga ca restu mi-l tin pe stick ca “nu poti”! dar pana te lipesc…hai mergi, te rog, doar azi, macar azi…

Written by admin