20130825-225653.jpg

Ne jucam cu cuvinte infinit mai mari ca si noi. Iubirea, fericirea, speranta, implinirea, sinceritatea.
Traim pentru a ne lauda in fata sinelui ca le traim. Alergam debusolati in privirile celorlalti incercand sa linkuim eul catre o posibila traire intensa pe care s-o numim cumva…
Citim si ne aruncam gandurile si visele la o anume pagina ce ar putea traduce starile noastre. Ne uitam in vietile celor de langa noi si incercam sa iesim din tiparele lor pentru a exalta spunand “eu sunt altfel”. Noi suntem cu totii altfel si culmea ne raportam la aceleasi lucruri. Cu totii cautam sa intelegem ce-a vrut sa spuna poetul cand i-a ucis dimineata unei femei, cand el strivit de povara si suferinta pe care o ea i-a pus-o in spate, a plecat intr-un razboi. Vrem, cersim, ne zbatem sa punem in carca prezentului morala iubirii si-a implinirii. Privim siderati zmabete tampe de indragostiti, chicoteli de copii sau strigate de pescarusi, ne bucura o raza de soare dupa o iarna mohorata, ne desfatam satisfacuti cu-o banala ploaie de vara, dar traim intens si dramatic gandurile neimpartasite, prezenturi destramate de-un banal “nu vreau”, de clisee obsesiv aruncate dintr-o viata in alta, de mesaje personale transformate in statusuri de facebook, de intimitati defilate precum mesajele publicitare, in esenta de dezacorduri intre ce am invatat de la altii ca ar fi frumos si dezirabil sa fie … si ce nu stim noi sa traim. Traiescul si iubescul sunt dependente de sinceritatea cu care nu stim sa le pastram. Ne zdruncinam existentele in nefirescul minciunii absurde, ca singura modalitate de a masca neputinta.

20130825-225617.jpg

Written by admin