am crescut in copaci, mi-am atarnat hainele prin garduri, am mers la furat de cirese, mi-am jdrelit genunchii cu bicicleta, am avut coatele atat de ranite de-am fost hranita de mama cu zilele, am fost nevoita sa ma lupt pentru locul meu in grupul de copii din spatele blocului. si nu-mi aduc aminte sa fi fost intrebata vreodata si tu ce simti despre asta.
azi, sunt obligata de contextul creat de multiplii psihanalisti citati pe toate posturile si pe toti peretii sa discut cu fiica mea despre abordarea non violenta a violentei din scoala. ce ma surprinde este ca discutam pe zeci de mailuri despre cum sa hranim copilul bio, cum sa nu bem apa osmozata, cum sa ii mai formam pe cate o componenta la moda, cum sa dezvolte noi abilitati psihosociale, dar omitem sa acceptam ca ei sunt la nivel de mici tarzani aflati in jungla urbana creata obsesiv de noi, minunatii si modernii parinti. le lasam posibilitatea sa isi descopere propriile abilitati de a solutiona conflicte, dar ii obligam sa fie controlati si eventual extrem de rationali exact in momentele in care trebuie sa fie tarzani.
si ce faci, cand ai acasa o domnisoara veselie, care in mod constant, doar pentru ca e genul careia ii place armonia si dreptatea, si-o fura in mod constat? la propriu. am epuizat variantele clasice: vorbit cu cadrul didactic, parinti, consilieri, prieteni.
eu, nu mama domnisoarei, asa ti-ar lua la niste povesti si parintii si copiii de numa numa, daaaar, mama susnumitei abordeaza modern, rationam emotionalul, si defulam cu dezvoltarea personala…ca asa e filmul.
sunt obligata sa-mi infrang cuvintele de genul: apara-te,sau mai simplu da-i repede si sec si tu una in bot, sau evit sa-i atarn in cuier pe cei din clasa fiica-mii, clasificati ca “elemente violente”. si asa as raspunde candid si suav parintilor ca-n patelimon la minunata afirmatie “si eu ce sa-i fac, asa e el, mai agitat, mai energic, am tot vorbit cu el…” eh…
anyway…de saptamana viitoare fiica-mea va lua lectii de autoaparare. just for the record. si la 12 ani o sa-i iau un amstaff, apoi vom mai vedea daca ramanem pe plaiuri miroritice…

Written by admin