Pe TINE! Da imi permit sa strig la TINE: Esti cruda si nedreapta! Te-arati cand nu trebuie, cui nu trebuie! Esti o marsava, te strecori in trupuri tinere printre visele lor, rapesti puritatea, te hranesti cu iubirea, respiri bunatate si expiri mizerie, improsti cu nenoroc, disloci zambete si … intelegi de ce te urasc? Ce-ai aparut in EA? Era vesela, iubea, radia prin toti porii blandete… Isi astepta cuminte un “maine” cu soare. Vedea in oameni ceeace uitaseara multi sa priveasca…Era un om, acum e un trup ce priveste cu speranta ca unul dintre vizitatori ii va spune…vei trai. Mi-e ciuda. Ascult zilnic povesti de viata, dileme si framantari: eu ce sa fac, pe ce drum sa apuc, ce sa aleg, cum sa trec peste asta…ascult, dezleg mistere, uneori cred ca si ajut…dar ce poti spune cand auzi: “poate mai traiesc cateva luni, si nu stiu ce sa fac: sa sper ca reusesc sa strang banii, sa fug sa ma bucur de ce n-am apucat sa ma bucur…cand eram mica visam ca voi vedea lumea, ca voi vedea oceanul, ca…acum mi-e teama sa-mi aduc aminte ce visam sa fac…totul se intampla prea repede…acum doua saptamani alergam cand mi s-a facut rau. Urma sa-mi vad prietenele la o limonada, sa ne plimbam in parc. Apoi asfaltul mi s-a lipit de trup. Sirene. Caldura. Negru. Auzeam voci, mintea intelegea, dar limba mi se ingreunase. Are leucemie. Fara transplant nu mai apuca iarna. Auzeam si speram sa fie vorba de altcineva.” Ochii i-au ramas lipiti. Pe visele netraite si inlacrimate. Asa ca te urasc de moarte, moarte…

Written by admin